Login

Alexandra Szabo

Psiholog

Teama de eşec

... sau despre anxietatea insuccesului.

“Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă" spune undeva Mircea Eliade. Poate se referea si la acele momente cand, ajuns seara acasa, o frica inexplicabila  inunda mintea, o teama pe care in mod rational nu ar trebui sa o percepem, o teama ca nu putem merge mai departe si ca totul e un castel de nisip, o drama, un esec. 

Teama de esec se refera la  frica  persistenta  si nedorita in viata omului, ce poate determina schimbari majore in plan personal, pana acolo incat, persoana in cauza sa nu mai  poata continua anumite activitati avand gandul persistent al  esecului. Astfel, aceasta teama poate ajunge sa ii controleze viata, nu de putine ori pe toate planurile: viata profesionala, viata  sociala, viata personala, relatia de cuplu, relatia cu copiii.

Fiind o spaima puternica la nivel psihic se ajunge uneori la situatii in care aceasta spaima sa invinga dorinta de a evolua sau a realiza ceva. Acestea sunt  persoanele  care vad  perfectiunea ca ideal in viata  iar  teama dominanta de esec  poate duce la  situatii in  care cel mai mic risc de a nu reusi  "ca la carte" sa ii determine sa renunte.Teama de esec poate aparea si datorita unor frici de succes care in mod normal presupun atat  nevoia de schimbare dar si teama ca nu se vor mentine la acel standard. Pentru ca ei nu doar se tem dar se si rusineaza daca se vor confrunta cu esecul. Ceea ce este total inhibator.

Aceasta temere se activeaza in tote actiunile, gandind ca singurul rezultat va fi  doar esecul, ceea ce conduce in timp la incapacitatea de a mai incerca ceva in vreun fel. Astfel, aceste persoane isi vor limita actiunile doar la acelea despre care stiu ca au succesul garantat.

Modul acesta  de a gandi, de a actiona si de a se comporta este adesea invatat in copilarie, prin experiente de viata personala (critici pentru nereusitele copilului de atunci, mustrari, pedepse, ironii, blamari, exprimari de tip "nu esti bun de nimic" ) sau pot fi cauze de natura ereditara. In principal, cauza acestor temeri este teama de abandon si de respingere ( acasa, in familie, la birou, in dragoste, etc)

Esecul este dramatic pentru ei si uneori aceste persoane se opresc din orice  actiune   ce presupune un risc cat de mic, temandu-se ca ar obtine rezultate negative pe care nu ar putea sa le suporte.

Din perspectiva psihoterapeutului si a terapiilor subsecvente pentru aceste persoane este necesar a se cunoasca mai bine, in sensul potentialului si calitatilor sale, dar si in sensul problemelor cu care se confrunta.

Sa nu uitam ca diferenta dintre oamenii  mediocri si cei de succes  consta in felul in care fiecare percepe esecul si reactioneaza apoi.

 

Articole noi