Alexandra Szabo

...sau despre ipohondrie şi ipohondri

Auzim deseori despre o persoana ca este ipohondra si asociem acest tip de comportament cu diverse manifestari mai mult sau mai putin relevante. Ce este de fapt tulburarea hipocondriatica? 

Tulburarea hipocondriaca, ca si atacul de panica, are ca  element declansator interpretarea eronata a anumitor senzatii, simtome pe care  persoana le considera ca fiind semne ale unei boli grave.

Aceste persoane chiar  simt nevoia sa li se confirme ca sunt bolnave. Pot avea  episoade de atacuri de panica, dupa care  se pot linisti o vreme dar, aceasta stare nu dureaza prea  mult, de la cateva ore la cateva zile (1-3 zile).

Orice persoana se poate confrunta  la un moment dat cu unul sau mai multe simptome fizice de  care se îngrijorează şi poate ajunge  să creadă că este bolnav. Asta nu înseamnă însă, că persoana respectivă este ipohondră.

Este relativ acceptat ca dacă teama de boală durează mai mult de şase luni, atunci e foarte probabil să fie vorba de un ipohondru.

Chiar şi după ce medicii infirma existenta bolii, ipohondrul tot nu e convins că nu suferă de nicio boală. Mai mult, anxietatea lui creşte şi continuă să creadă că are ceva foarte grav. Atat femeile cat  şi bărbaţii suferă de ipohondrie în aceaaşi măsură.

Cum se intampla?

Persoana  interpreteaza gresit ceea ce simte: senzatii de disconfort (dureri de cap, de inima, dureri abdominale) ajungand nu de putine ori sa gandeasca  la faptul ca va muri singura . Aceste ganduri cu caracter anxiogen (situatie de panica majora)  poate inrautati si mai mult situatia.

Astfel,  pacientul incepe sa aiba un comportament evitant fata de: activitatile sportive, de anumite alimente, de vizionarea anumitor programe tv/filme, teama de a merge singur intr-un anumit loc, etc.

Terapia tulburarilor hipocondriatice nu este usoara, cel mai adesea trebuie insotita de elemente ale terapiei pentru eliminarea atacurilor de panica.